En Ro Ru
Home | Contacte | Sitemap  
Dezvoltare.MD

Cautare

Home >> Noutati
Despre noi
Contacte

Noutati
Proiecte de dezvoltare
Surse de finantare
APLuri

Proiecte de dezvoltare

Regiuni
Centru
Nord
Sud

Dezvoltarea regională în Uniunea Europeană

Dezvoltarea regională în Uniunea Europeană
21.06.2011

Istoricul conceptului şi politicii de dezvoltare regională
Principiile politicii regionale
Bani europeni pentru DR
Institiile şi organele UE în politica regională
De ce avem nevoie de politica regională

UE cuprinde 27 de state membre care formează o comunitate şi o piaţă internă de 493 mln cetăţeni. Cu toate acestea, disparităţile sociale şi economice în cele 271 regiuni sunt destul de mari.
Uniunea Europeană ar putea fi considerată ca una din cele mai bogate părţi ale lumii, însă există mari disparităţi/decalaje în interiorul ei privind veniturile şi oportunităţile regiunilor. O regiune din 4 are PIB-ul pe cap de locuitor sub 75% din media pe UE a celor 27 state membre.
Prin intermediul politicii regionale, UE transferă resursele din zonele bogate spre cele sărace. Scopul acestui transfer este de a moderniza regiunile înapoiate ca acestea să poată ajunge din urmă restul Uniunii.
Politica regională este un instrument de solidaritate financiară şi forţă puternică pentru coeziune şi integrarea economică. Solidaritatea are ca scop atingerea efectelor palpabile pentru cetăţeni și regiunile care sunt cel mai puţin dezvoltate. Coeziunea subliniază acel principiu precum că noi toţi vom beneficia în urma reducerii decalajelor privind veniturile şi bogăţia dintre regiuni.
 
Istoricul conceptului şi politicii de dezvoltare regională
Pentru prima dată, conceptul de politică regională apare în Tratatul de la Roma, semnat în 1957, care enunţa în art.235: ”preocuparea ţărilor membre de a întări unitatea economiilor lor şi de a asigura o dezvoltare armonioasă, reducând decalajele dintre regiuni și întârzierile din partea celor mai puţin favorizate”.
O politică regională efectivă a fost lansată în perioada 1972-1975 după prima extindere a Uniunii Europene. Aderarea Greciei, Spaniei şi Portugaliei a condus la accentuarea disparităţilor regionale şi la dublarea populaţiei aflate în zonele mai puţin favorizate.
În 1986, adoptarea Actului unic a declanşat un proces de definire mai clară a obiectivelor, instrumentelor şi principiilor de dezvoltare regională.
În 1993, prin Tratatul de la Maastricht s-a procedat la o nouă reformă a politicii regionale care viza prioritar criteriile de eligibilitate a proiectelor pentru a beneficia de finanţare europeană. Domeniile stabilite în cadrul tratatului: coeziunea economică şi socială, reţele transeuropene de infrastructură, sănătatea, educaţia şi cultura.
Reforma din 1988 a stabilit 6 obiective specifice, şi anume: dezvoltarea şi ajustarea obiectivelor rămase în urmă; reconversia regiunilor grav afectate de declinul industrial; combaterea şomajului de lungă durată; adaptarea forţei de muncă la evoluţia mutaţiile industriale; dezvoltarea zonelor rurale; dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor cu o densitate a populaţiei redusă.
În 1999 s-a realizat o nouă reformă care viza: ameliorarea eficienţei instrumentelor structurale prin concentrarea pe un număr mai mic de obiective; clarificarea partajării responsabilităţilor între diferiţi participanţi; menţinerea nivelului bugetar al coeziunii economice şi sociale; extinderea eforturilor privind coeziunea regională în rândul viitoarelor ţări membre.
 
Principiile politicii regionale sunt:
·        Principiul programării multianuale a finanţării proiectelor de dezvoltare regională;
·        Principiul subordonării;
·        Realizarea de parteneriate la nivel local, naţional, regional între autorităţile comunitare, naţionale şi locale;
·        Caracterul adiţional, complementar al măsurilor comunitare de sprijin;
·        Sincronizarea măsurilor de politică regională cu celelalte politici sectoriale;
·        Principiul concentrării eforturilor spre regiunile cel mai puţin dezvoltate.
 
Bani europeni pentru dezvoltarea regională
În perioada 2007-2013, bugetul alocat politicii regionale este de 36% din bugetul UE. Aceasta reprezintă cheltuieli pe parcursul a 7 ani de aproximativ 350 mlrd euro, adică cîte 50 mlrd euro pe an. Efortul se focusează pe 3 obiective: convergenţă, competitivitate şi cooperare, care fiind grupate împreună formează noţiunea de Politica de Coeziune.
Principala prioritate se focusează pe ţările Europei Centrale şi de Est plus regiunile din alte ţări UE care au necesităţi specifice. Cele 12 ţări care au aderat la UE după 2004, vor primi 51% din totalul cheltuielilor regionale între 2007-2013, deşi acestea reprezintă mai puţin de ¼ din populaţia UE.
Banii provin din 3 surse diferite, în conformitate cu natura asistenţei şi tipul beneficiarului:
1.      Fondul European de Dezvoltare Regională acoperă programe ce vizează infrastructura generală, inovaţii şi investiţii. Banii din acest fond sunt accesibili doar pentru regiunile sărace din UE.
2.      Fondul Social European finanţează proiecte de instruire vocaţională şi alte genuri de asistenţă pentru angajare în câmpul muncii şi programe de creare a locurilor de muncă. Toate ţările UE sunt eligibile pentru acest fond.
3.      Fondul de Coeziune acoperă cheltuielile ce vizează infrastructura de mediu şi transport, cât şi dezvoltarea energiei regenerabile. Fondurile din această sursă sunt rezervate pentru țările ale căror standarde de viaţă sunt sub 90% din media pe UE. Aceasta înseamnă 12 ţări care au aderat recent la UE plus Portugalia şi Grecia.
Cea mai mare parte din cheltuielile regionale sunt rezervate regiunilor cu un PIB sub 75% din media pe UE pentru a le ajuta să-şi îmbunătăţească infrastructura şi să-şi dezvolte potenţialul uman şi economic. Aceasta vizează 17 din 27 ţări membre UE. Pe de altă parte, toate 27 ţări sunt eligibile pentru finanţarea inovaţiilor şi cercetărilor, dezvoltarea durabilă, instruiri pentru serviciu pentru regiunile mai slab dezvoltate. O mică parte din sumă este destinată proiectelor de cooperare transfrontalieră şi inter-regională.
În jur de 80% din fonduri sunt destinate regiunilor sărace. Acestea se regăsesc în mare parte în noile state membre (Europa Centrală şi de Est) la fel ca şi Grecia, Portugalia, Spania şi Sudul Italiei.
 
Instituţiile şi organele UE în politica regională
Politica de dezvoltare regională, prin amploarea dezvoltării ei, acoperă mai multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de actori instituţionali să fie implicaţi în elaborarea şi implementarea ei.  
Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea şi asigurarea implementării politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniţia şi definitiva noi acte legislative în domeniu şi de a asigura ca măsurile astfel adoptate să fie implementate de Statele Membre.
Direcţia Generală (DG) pentru Politică Regională este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistenţă în vederea dezvoltării economice şi sociale a regiunilor la nivel European. DG Politica Regională este sprijinită în activitatea sa de alte direcţii generale implicate în implementarea politicii regionale, acestea fiind DG Agricultură, DG Pescuit, DG Educaţie şi Cultură, DG Mediu şi DG pentru Forţa de Muncă şi Probleme Sociale.
Parlamentul European este responsabil de dezvoltarea politicii regionale comunitare  la  nivelul luării  deciziei,  prin  Comitetul  pentru Politică  Regională,
Transport şi Turism. Acest comitet exercită activitate de control asupra instrumentelor instituite pentru realizarea obiectivului coeziunii economice şi sociale.
Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de miniştri la nivel european ce se reuneşte de cîteva ori pe an în scopul coordonării politicilor economice ale Statelor Membre.
Comitetul Regiunilor (CoR) este un organ cu putere consultativă pe probleme de coeziune economică şi socială, reţele de infrastructură, sănătate, educaţie, cultură, ocuparea forţei de muncă, probleme sociale, probleme de mediu, formare profesională şi transport, fiind şi cea mai nouă instituţie europeană.
CoR este compus din reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale, ce reflectă echilibrul politic, geografic şi regional/local din fiecare Stat Membru.
CoR este Adunarea UE a reprezentanţilor locali şi regionali care le oferă posibilitatea de a-şi face auzită vocea în cadrul elaborării politicilor şi legislaţiei UE.
Banca Europeană de Investiţii este instituţia de finanţare a politicilor UE şi are dublu rol la acest nivel, fiind percepută ca actor instituţional al politicii de dezvoltare regională, cât şi ca instrument de finanţare. Banca acordă împrumuturi şi garanţii, cu dobândă redusă, tuturor Statelor Membre pentru finanţarea de proiecte.
Adunarea Regiunilor Europene (AER) este organizaţia politică a regiunilor din Europa şi reprezentantul intereselor acestor regiuni la nivel european şi internaţional. Misiunea sa este de a apăra interesele regiunilor în procesul politic şi de a dezvolta cooperarea interregională. 270 de regiuni din 33 de ţări şi 16 organizaţii interregionale sunt membri ai AER. Prin urmare, AER s-a angajat să promoveze regionalismul şi instituţionalizarea participării regiunilor la politicile Europene. 
Membrii AER lucrează împreună pentru a:
·        promova conceptul democraţiei regionale în Europa şi a consolida rolul regiunilor în procesul politic;
·        promova lobby în interesul guvernelor regionale;
·        contribui la procesul de luare a deciziilor;
·        susţine regiunile prin lucrul comun în scopul optimizării dezvoltării şi implementării politicilor regionale;
·        promova diversitatea în Europa;
·        dezvolta capacitatea regiunilor de a face Europa atractivă cetăţenilor.
În ultimii 10 ani rolul regiunilor în Europa s-a consolidat. Au fost realizate următoarele obiective:
·        recunoaşterea regiunilor ca piloni ai democraţiei în Europa şi un progres important în regionalizarea întregului continent;
·        instituţionalizarea participării autorităţilor regionale şi locale la construcţia Europei;
·        redactarea ”Declaraţiei regionalismului în Europa” ca bază a reformelor pentru ţările în proces de regionalizare;
·        înfiinţarea Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale în 1993.
Asociaţia Europeană de Dezvoltare a Agenţiilor (EURADA) este o organizaţie non profit, ce are drept scop promovarea dezvoltării regionale economice prin intermediul dialogului cu serviciile Comisiei Europene, schimb de bune practici, cooperarea transnaţională între membri. EURADA are în jur de 150 membri din toată UE şi legături internaţionale puternice cu Consiliul Economic de Dezvoltare, legături de dezvoltare economică cu China, Japonia, Australia, Noua Zeelandă şi Agenţia de Dezvoltare Economică Locală. EURADA desfăşoară conferinţe şi seminare, are un program extins de publicaţii şi îşi informează membrii cu ultimele noutăţi din politica de dezvoltare a UE. EURADA adună şi diseminează bunele practici în dezvoltarea economică spre binele membrilor săi.
De ce avem nevoie de politica regională?
·        pentru a reduce disparităţile sociale şi economice;
·        pentru a demonstra solidaritate şi a menţine competitivitate;
·        pentru a aduce rezultate concrete, a promova coeziunea socială şi economică pentru a reduce decalajele dintre nivelele de dezvoltare în diferite regiuni;
·        pentru a aduce standardele de viaţă în ţările care au aderat la UE după 2004, la media UE cît de repede posibil.
Această politică permite finanţarea proiectelor concrete pe regiuni, oraşe şi locuitorii lor. Ideea este de a crea potenţial, iată de ce regiunile pot contribui pe deplin la atingerea unei mai mari creşteri şi competitivităţi şi în acelaşi timp la schimbul de cele mai bune practici şi idei.
Provocarea la nivel european este dacă va rămâne politica regională şi după 2013 cea mai preferată cale de a atinge scopurile economice şi de dezvoltare ale UE. Va mai beneficia politica regională de un suport bugetar de 1/3 din bugetul UE după 2013?
PIB-ul pe cap de locuitor sunt doar centrele urbane, ca: Londra, Bruxelles şi Hamburg. Cea mai prosperă ţară, Luxemburg, este de 7 ori mai bogată decât România şi Bulgaria, cele mai noi şi sărace state membre UE.
Efectele dinamice ale statelor UE, împreună cu politica regională axată pe priorităţi concrete poate aduce rezultate. Cazul Irlandei e de-a dreptul încurajator. PIB-ul său, care era de 64 % din media UE în 1973, cînd devenise membru, este acum unul din cele mai mari din Uniune.
Regiunile permit menţinerea păcii şi stabilităţii politice pe continent. Ele garantează protecţia diversităţii istorice, sociale şi culturale în Europa. Intensificarea democraţiei regionale este sursa guvernării umane, mai aproape de cetăţeni şi implicarea unei mai mari autonomii, responsabilităţi şi eficienţă.


Noutati

09.11.2012
17.09.2012
06.09.2012
15.08.2012
12.07.2012


Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbei Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor al Republicii Moldova ADR Centru ADR Nord ADR Sud

Site by MoldaHost